Cuvinte din suflet

Dragostea inseamna sa repari, sa speri, sa ierti.. sa iubesti.fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!

Sunt multe feluri prin care iti poti arata iubirea fata de celalt,acesta este unul din ele. Poate nu este nimic special azi, insa este o alta zi din fericirea mea gandindu-ma la tine si asta o face sa fie speciala! Am sa incerc sa fiu originala  pentru ca vreau sa vezi cat sunt de sincera cand iti spun ca te iubesc…si sa intelegi acest lucru!

Stiu ca tot prin ceea ce trecem e complicat,e greu,e dur ,dar sa te gandesti ca ceea ce faci faci pentru tine,pentru mine,pentru noi, si ca orice in lumea asta se poate rezolva chiar daca in ultima instanta problemele ne coplesec si ne dau multe batai de cap. Asa e viata…nu e usoara si trebuie sa fim tari, asa cum numai tu stii sa fii… Lasand asta la o parte, vreau doar sa iti cer sa ai rabdare sa citesti ce ti-am scris, si sa iti spun ca nimeni nu e perfect…fara sa ma fofirlesc si sa ma ascund dupa vreo infantilitate de-a mea, iti cer doar cateva minute sa citesti ceva…ceva scris cu sufletul si gandit cu inima…

Nici nu stiu cum sa incep povestea noastra de dragoste…pentru ca asta traiesc alaturi de tine…O MARE POVESTE DE DRAGOSTE…o poveste care nu s-a sfarsit si care continua si astazi…si va continua pentru totdeauna, (sper din suflet sa continue si dincolo de moarte, asta daca exista viata dincolo de moarte).Stiu ca suna  a text de carte de basme, de povesti nemuritoare cu printi si printese, a text de poet indragostit care e prins in marea valtoare a vietii…dar uite ca nu e asa…sau poate chiar asa este pentru ca sunt indragostita !!! Da, sunt indragostita de tine,!

Poate e adevarat ca ceea ce e scris in carti se intalneste si in realitate si poate ai sa zici ca sunt o mare visatoare, dar ce sa fac, omul trebuie sa mai si viseze, caci eu cred ca exista si suflete pereche, ca exista oameni care sunt nascuti unii pentru ceilalti…trebuie doar sa cauti sufletul pereche, sa ii dai sansa sa-ti intalneasca privirea, caci fericirea adevarata e totdeauna o clipa,iar aceasta clipa poate fi exact acea privire(pe care noi doi o stim).Eu te-am gasit pe tine si sunt atat de fericitâ,nu te-am gasit azi,ieri,acum 2 ani ,nu … te-am gasit acum 7 ani

Dragostea e hoata…te fura, te insala, dar tot ea este cea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte culmi sufletesti…este singura care te poate salva din lumea asta cruda, rea si egoista, o lume mult prea inchisa, mult prea patrunsa de ganduri ascunse, ganduri negre si lipsite de culoare.Nu…nu e un eseu despre ce cred eu despre iubire, nu e o dizertatie pe tema iubirii, e pur si simplu o inima care simte, bate, aude, iubeste si vrea sa strige ca te iubeste, vrea sa te vada, sa te auda…te vrea pe tine…Cred ca prea mult s-a saturat sa fie nelinistita, sa o doara, sa te cheme, sa te certe…vrea doar sa se exprime…sa se detaseze putin de tot si toate, sa fie sincera, asa cum numai ea poate, SA NU te coplesesca ci doar SA TE IUBEASCA…

Un “te iubesc”, “am nevoie de tine”, “nu pot trai fara tine”, “iarta-ma,dar…te iubesc”, “sunt topita dupa tine”, “nu pot renunta la tine”, “te iubesc mai mult decat viata mea”, “esti viata mea”,  sunt doar putine din cuvintele pe care ni le-am spus, ni le spunem, cuvinte care ne leaga, ne unesc…suntem una si aceeasi persoana…sincer am realizat ca ne simtim unul pe celalalt, desi suntem la distanta…dragostea noastra creste, se maturizeaza, sunt fericita …sunt implinita si nu regret nici o clipa ca te-am cunoscut!

Da,, e adevarat ca te iubesc, ca tu esti sursa mea de energie, izvorul din care pornesc si marea in care ma revars, esti centrul universului meu si o stii. Da, nu mi-e frica sa recunosc, iti spun din toata inima ca te iubesc, ca te ador, ca nu pot trai fara tine.Nu sunt ametita…nu sunt beata…sunt doar indragostita de tine! Sa stii ca voi fi mereu alaturi de tine, pentru ca tot ceea ce am este nemarginita mea dragoste pentru tine si va ramane vesnic in sufletul meu!Te Iubesc L.C.Anian!

Al Tau PUF care te adora!

Pentru Linca Anian

Pentru Anian Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă și mi-ar dărui o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aș gândi tot ceea ce zic.
Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.
Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge când ceilalți se opresc, m-aș trezi când ceilalți dorm. Aș asculta când ceilalți vorbesc și cât m-aș bucura de ceea ce am
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsând la vederea sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inimă, aș grava ura mea peste gheață și aș aștepta până soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, și un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lunii. Aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul încarnat al petalelor…
Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață… N-aș lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostita de dragoste.
Oamenilor le-aș demonstra cât se înșeală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neștiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrâni i-aș învăța că moartea nu vine cu bătrânețea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învățat de la Tine ANIAN,… Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învățat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuț, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna.
Am învățat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice. Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăț de la tine, dar nu cred că mi-ar servi, deoarece atunci când o să fiu băgata în interiorul acelei cutii, înseamnă ca în mod nefericit voi mori.
Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești. Dacă ai știi că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Daca aș știi că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ti-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe. Daca aș știi că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată și încă o dată până la infinit. Daca aș știi că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune “te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.
Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești. De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință,o ultima sansa. Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, ia-ți timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.
Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria și înțelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le parintilor tăi cât de importanți sunt pentru tine. Si eu la randul meu voi demonstra parintilor mei cat si sufletului meu Anian cat de importanti sunt pentru mine si cat de mult imi vor lipsi.

Ultimul miracol

Mi-am scuturat tolba plină de vise. Le am alungat în negura vremii și am păstrat doar unul, unul căruia i-aș sufla praful vieții, dar nu mi stă în putință să-i ofer aripi spre lumea oamenilor. Sunt neputincioasa. Aștept un miracol, o lacrimă izvorâtă din inima TA ! 

Am fost intrebata …..

Acum in prag de sarbatori mi s-a pus o intrebare..”Dacă ți s-ar da o ultima șansă în viață, ce ai face?” , fara nici o secunda de gandire ……

Dacă aș putea lua de la capăt firul vieții, dacă aș putea renunța la viața de acum m-aș întoarce spre meleagurile copilăriei, aș alege sufletul, inima și visele copilului de altădată. Aș lua povara greșelilor din trecut pe umerii mei, aș încerca să obțin iertarea oamenilor care au suferit din pricina faptelor mele. Aș alunga din sufletul și mintea mea ultimul strop de răutate și le aș spune tuturor adevărul, le aș spune cât de mult îmi lipsesc și cât de mult înseamnă pentru mine. Aș încerca să răspândesc numai bucurie, iubire, vise și speranță și să las deoparte orice fărâmă de răzbunare și răutate. Iar atunci când voi reuși să mi împlinesc acest vis,atunci când sufletul meu va fi îmbibat în liniște și fericire voi pleca departe, departe de orice amintire sau om, departe de orice greșeală sau vis năruit.

 

 

Multumesc  Anian

Trebuie sa lupt

Sunt un copil, un copil cu sufletul zdrobit, un copil înfrânt de timp și oameni, unul aruncat în mijlocul unui ocean al nebuniei, purtat de valuri spre hăul întunericului. Au trecut anii… Ani în care am învățat să mor, ani în care am învățat să mă nasc a doua oară alaturi de cel care m-a invatat sa iubesc sa iert si  tot odata SA LUPT pentru ceea ce doresc, secunde ce mi-au adus efemeritatea și veșnicia, durerea și fericirea, lacrimile și zâmbetele, curajul și teama, onoarea și rușinea. Am fost înfrânta de mii de ori, am renunțat la trecut și amintiri, mi-am abandonat viața și am trecut de fiecare dată prin mlaștina rușinii și de fiecare dată acel el mi-a șters fruntea de întuneric, am sugrumat țipătul de deznădejde și am așteptat ca tăcerea să mi aducă liniștea. Acum sunt mult mai fragila, dar în același timp mult mai puternica, având în suflet miezul tristeții și în fiecare strop de sânge mii de lacrimi de fericire. Îmi ridic sabia, îmbrac veșmântul cerșetorului de odinioară și mi îndrept pașii spre câmpul de luptă, spre câmpul plin de răutate și durere. Am venit să lupt împotriva întunericului și niciodată nu mi voi pleca fruntea, voi lupta până la ultima picătură de energie, până la ultima suflare!

Dor de tine

“Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu el; nu e nici numai transfigurarea chipului lui, datorită distanţei şi trebuinţei de el. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi într-un grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.
Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeşte. Este cu înţelegerea adâncă în acela, dar, în acelaşi timp, în dor se cunoaşte omul pe sine însuşi, cum nu se cunoaşte în afara dorului.
Dorul este înfăţişat adeseori ca aflându-se lângă persoana iubită; prin dor, cel iubit exercită o atracţie de la distanţă asupra celui ce-l doreşte.
Dorul vine de la persoana dorită la cel ce o doreşte şi îl duce pe acesta cu un gând persistent, şi afectiv la acela. Cel ce doreşte nu se mulţumeşte cu preocuparea de interesele sale, nu dă atenţie importantă la nimic în jurul său sau le vede pe toate sub un val de tristeţe, pentru că nu mai vede decât pe cel ce e totuşi la distanţă şi care sigur ar putea da lumină celor din jurul său.
Dorul descoperă taina negrăită a persoanei dorite. Dorul e o tensiune a fiinţei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potenţată faţă de forţa atractivă a altei persoane, faţă de căldura ei, care te scoate din atmosfera de gheaţă a singurătăţii, în dor te descoperi fără să te realizezi. În el, aştepţi prezenţa persoanei dorite ca să te realizezi.
Dorul te cheamă lângă ea. Prin dor trăieşti necesitatea ca comuniunea de mai înainte să se actualizeze din nou, în mod deplin, prin prezenţa persoanei dorite lângă tine. Simţi necesitatea să ai căldura ei lângă tine şi nu numai de la distanţă, ca o dovadă sau ca un semn văzut al iubirii ei. În dor te duci cu gândul şi cu simţirea lângă persoana iubită. Dar, în acelaşi timp, în dor manifeşti trebuinţa ca să te duci în carne şi oase la ea şi ea să vină la tine în carne şi oase.
În dor, o persoană trăieşte valoarea eternă a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a încetat să existe cu totul.”

Gura lumii …..

Sunt doar un om! Unul ce nu și dorește decât o nouă viață într o altă lume, o lume diferită de cea a zilelor noastre! Din păcate oricât aș fi de liniștita și împăcata nu pot închide ochii la circul zilelor de acum fără a încerca să reașez  măcar o cărămidă pe fundația normalității. M-am săturat să văd în fiecare zi hăul infinit în care ne scufundăm sufletele și viața fără a mișca un singur deget! Oricât i-am acuza pe ceilalți de mersul dezastruos al lucrurilor ne complacem în această stare de adormire, de nepăsare! Am învățat doar să criticăm, să visăm lucruri materiale dobândite fără pic de muncă, încercăm să ne mințim unii pe alții și răspândim în jurul nostru doar întuneric și răutate. Refuz să mă integrez în mlaștina zilelor de acum pentru că m-am născut cu un anumit scop, am primit un suflet și un trup și nu aș putea să mi plec fruntea în lacul acesta plin de noroi și indiferență. Viața mea nu va fi condusă de absolut nimeni,decat de tine.si doar la final voi da socoteală pentru greșelile pe care le am făcut. Sunt vremuri în care încercăm să mimăm perfecțiunea, vremurile în care fugim cu oroare de lucrurile frumoase. Vreau o lume nouă, una în care doar căldura sufletului să conteze, una în care interesele își pierd importanța. În ultimul timp nu mi doresc iertare si o sansa, am încetat să visez, mi am pierdut mii de vise încercând să schimb ceva. Mi-am hrănit sufletul cu dragostea dăruită de sus și am încercat să construiesc un alt univers, dar speriata de cruntul deznodământ am încercat să mi schimb percepția despre lumea exterioară. Încerc de atâta vreme să topesc gheața din sufletele celor din jur, să alung întunericul din privirea voastră, dar din păcate nu reușesc decât să sting micuța viata din interiorul meu. Mi-am pierdut treptat încrederea, m-am săturat de vorbele frumoase, de promisiunile deșarte, iar marele parodox al zilelor noastre ar fi acela că deși toți dăm naștere unor idei mărețe,lumea se îndreaptă nepăsătoare tot spre aceeași prăpastie. Suntem bolnavi de putere, de atenție, de invidie și întotdeauna așteptăm să primim totul fără a da nimic în schimb. Depinde doar de voi dacă doriți să schimbați ceva și nu să vă petreceți tot restul vieții interesandu-va de vietile altora. Vorbele rămân tot vorbe, faptele tot fapte. Dacă aș spune adevărul probabil aș căpăta doar răutatea celor din jur,.Așadar am ales să tac, primind doar indiferența voastră fiindcă nu aș putea să fiu niciodată falsa și să remodelez adevărul în funcție de interesele celor din jur!