Casiana Catre Voi

Cuvinte din suflet

petronela17 — Thu, 12 Jan 2012 21:53:39 +0000

Dragostea inseamna sa repari, sa speri, sa ierti.. sa iubesti.fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!

Sunt multe feluri prin care iti poti arata iubirea fata de celalt,acesta este unul din ele. Poate nu este nimic special azi, insa este o alta zi din fericirea mea gandindu-ma la tine si asta o face sa fie speciala! Am sa incerc sa fiu originala pentru ca vreau sa vezi cat sunt de sincera cand iti spun ca te iubesc…si sa intelegi acest lucru!

Stiu ca tot prin ceea ce trecem e complicat,e greu,e dur ,dar sa te gandesti ca ceea ce faci faci pentru tine,pentru mine,pentru noi, si ca orice in lumea asta se poate rezolva chiar daca in ultima instanta problemele ne coplesec si ne dau multe batai de cap. Asa e viata…nu e usoara si trebuie sa fim tari, asa cum numai tu stii sa fii… Lasand asta la o parte, vreau doar sa iti cer sa ai rabdare sa citesti ce ti-am scris, si sa iti spun ca nimeni nu e perfect…fara sa ma fofirlesc si sa ma ascund dupa vreo infantilitate de-a mea, iti cer doar cateva minute sa citesti ceva…ceva scris cu sufletul si gandit cu inima…

Nici nu stiu cum sa incep povestea noastra de dragoste…pentru ca asta traiesc alaturi de tine…O MARE POVESTE DE DRAGOSTE…o poveste care nu s-a sfarsit si care continua si astazi…si va continua pentru totdeauna, (sper din suflet sa continue si dincolo de moarte, asta daca exista viata dincolo de moarte).Stiu ca suna a text de carte de basme, de povesti nemuritoare cu printi si printese, a text de poet indragostit care e prins in marea valtoare a vietii…dar uite ca nu e asa…sau poate chiar asa este pentru ca sunt indragostita !!! Da, sunt indragostita de tine,!

Poate e adevarat ca ceea ce e scris in carti se intalneste si in realitate si poate ai sa zici ca sunt o mare visatoare, dar ce sa fac, omul trebuie sa mai si viseze, caci eu cred ca exista si suflete pereche, ca exista oameni care sunt nascuti unii pentru ceilalti…trebuie doar sa cauti sufletul pereche, sa ii dai sansa sa-ti intalneasca privirea, caci fericirea adevarata e totdeauna o clipa,iar aceasta clipa poate fi exact acea privire(pe care noi doi o stim).Eu te-am gasit pe tine si sunt atat de fericitâ,nu te-am gasit azi,ieri,acum 2 ani ,nu … te-am gasit acum 7 ani

Dragostea e hoata…te fura, te insala, dar tot ea este cea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte culmi sufletesti…este singura care te poate salva din lumea asta cruda, rea si egoista, o lume mult prea inchisa, mult prea patrunsa de ganduri ascunse, ganduri negre si lipsite de culoare.Nu…nu e un eseu despre ce cred eu despre iubire, nu e o dizertatie pe tema iubirii, e pur si simplu o inima care simte, bate, aude, iubeste si vrea sa strige ca te iubeste, vrea sa te vada, sa te auda…te vrea pe tine…Cred ca prea mult s-a saturat sa fie nelinistita, sa o doara, sa te cheme, sa te certe…vrea doar sa se exprime…sa se detaseze putin de tot si toate, sa fie sincera, asa cum numai ea poate, SA NU te coplesesca ci doar SA TE IUBEASCA…

Un “te iubesc”, “am nevoie de tine”, “nu pot trai fara tine”, “iarta-ma,dar…te iubesc”, “sunt topita dupa tine”, “nu pot renunta la tine”, “te iubesc mai mult decat viata mea”, “esti viata mea”, sunt doar putine din cuvintele pe care ni le-am spus, ni le spunem, cuvinte care ne leaga, ne unesc…suntem una si aceeasi persoana…sincer am realizat ca ne simtim unul pe celalalt, desi suntem la distanta…dragostea noastra creste, se maturizeaza, sunt fericita …sunt implinita si nu regret nici o clipa ca te-am cunoscut!

Da,, e adevarat ca te iubesc, ca tu esti sursa mea de energie, izvorul din care pornesc si marea in care ma revars, esti centrul universului meu si o stii. Da, nu mi-e frica sa recunosc, iti spun din toata inima ca te iubesc, ca te ador, ca nu pot trai fara tine.Nu sunt ametita…nu sunt beata…sunt doar indragostita de tine! Sa stii ca voi fi mereu alaturi de tine, pentru ca tot ceea ce am este nemarginita mea dragoste pentru tine si va ramane vesnic in sufletul meu!Te Iubesc L.C.Anian!

Al Tau PUF care te adora!

Pentru Linca Anian

petronela17 — Fri, 23 Dec 2011 09:05:48 +0000

Pentru Anian Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă și mi-ar dărui o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aș gândi tot ceea ce zic.
Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.
Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge când ceilalți se opresc, m-aș trezi când ceilalți dorm. Aș asculta când ceilalți vorbesc și cât m-aș bucura de ceea ce am
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsând la vederea sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inimă, aș grava ura mea peste gheață și aș aștepta până soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, și un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lunii. Aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul încarnat al petalelor…
Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață… N-aș lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostita de dragoste.
Oamenilor le-aș demonstra cât se înșeală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neștiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrâni i-aș învăța că moartea nu vine cu bătrânețea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învățat de la Tine ANIAN,… Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învățat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuț, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna.
Am învățat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice. Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăț de la tine, dar nu cred că mi-ar servi, deoarece atunci când o să fiu băgata în interiorul acelei cutii, înseamnă ca în mod nefericit voi mori.
Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești. Dacă ai știi că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Daca aș știi că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ti-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe. Daca aș știi că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată și încă o dată până la infinit. Daca aș știi că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune “te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.
Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești. De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință,o ultima sansa. Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, ia-ți timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.
Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria și înțelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le parintilor tăi cât de importanți sunt pentru tine. Si eu la randul meu voi demonstra parintilor mei cat si sufletului meu Anian cat de importanti sunt pentru mine si cat de mult imi vor lipsi.

Ultimul miracol

petronela17 — Fri, 23 Dec 2011 08:54:48 +0000

Mi-am scuturat tolba plină de vise. Le am alungat în negura vremii și am păstrat doar unul, unul căruia i-aș sufla praful vieții, dar nu mi stă în putință să-i ofer aripi spre lumea oamenilor. Sunt neputincioasa. Aștept un miracol, o lacrimă izvorâtă din inima TA !

Am fost intrebata …..

petronela17 — Fri, 23 Dec 2011 08:33:38 +0000

Acum in prag de sarbatori mi s-a pus o intrebare..”Dacă ți s-ar da o ultima șansă în viață, ce ai face?” , fara nici o secunda de gandire ……

Dacă aș putea lua de la capăt firul vieții, dacă aș putea renunța la viața de acum m-aș întoarce spre meleagurile copilăriei, aș alege sufletul, inima și visele copilului de altădată. Aș lua povara greșelilor din trecut pe umerii mei, aș încerca să obțin iertarea oamenilor care au suferit din pricina faptelor mele. Aș alunga din sufletul și mintea mea ultimul strop de răutate și le aș spune tuturor adevărul, le aș spune cât de mult îmi lipsesc și cât de mult înseamnă pentru mine. Aș încerca să răspândesc numai bucurie, iubire, vise și speranță și să las deoparte orice fărâmă de răzbunare și răutate. Iar atunci când voi reuși să mi împlinesc acest vis,atunci când sufletul meu va fi îmbibat în liniște și fericire voi pleca departe, departe de orice amintire sau om, departe de orice greșeală sau vis năruit.

Multumesc Anian

Trebuie sa lupt

petronela17 — Fri, 23 Dec 2011 08:25:22 +0000

Sunt un copil, un copil cu sufletul zdrobit, un copil înfrânt de timp și oameni, unul aruncat în mijlocul unui ocean al nebuniei, purtat de valuri spre hăul întunericului. Au trecut anii… Ani în care am învățat să mor, ani în care am învățat să mă nasc a doua oară alaturi de cel care m-a invatat sa iubesc sa iert si tot odata SA LUPT pentru ceea ce doresc, secunde ce mi-au adus efemeritatea și veșnicia, durerea și fericirea, lacrimile și zâmbetele, curajul și teama, onoarea și rușinea. Am fost înfrânta de mii de ori, am renunțat la trecut și amintiri, mi-am abandonat viața și am trecut de fiecare dată prin mlaștina rușinii și de fiecare dată acel el mi-a șters fruntea de întuneric, am sugrumat țipătul de deznădejde și am așteptat ca tăcerea să mi aducă liniștea. Acum sunt mult mai fragila, dar în același timp mult mai puternica, având în suflet miezul tristeții și în fiecare strop de sânge mii de lacrimi de fericire. Îmi ridic sabia, îmbrac veșmântul cerșetorului de odinioară și mi îndrept pașii spre câmpul de luptă, spre câmpul plin de răutate și durere. Am venit să lupt împotriva întunericului și niciodată nu mi voi pleca fruntea, voi lupta până la ultima picătură de energie, până la ultima suflare!

Dor de tine

petronela17 — Fri, 23 Dec 2011 08:19:37 +0000

“Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu el; nu e nici numai transfigurarea chipului lui, datorită distanţei şi trebuinţei de el. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi într-un grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.
Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeşte. Este cu înţelegerea adâncă în acela, dar, în acelaşi timp, în dor se cunoaşte omul pe sine însuşi, cum nu se cunoaşte în afara dorului.
Dorul este înfăţişat adeseori ca aflându-se lângă persoana iubită; prin dor, cel iubit exercită o atracţie de la distanţă asupra celui ce-l doreşte.
Dorul vine de la persoana dorită la cel ce o doreşte şi îl duce pe acesta cu un gând persistent, şi afectiv la acela. Cel ce doreşte nu se mulţumeşte cu preocuparea de interesele sale, nu dă atenţie importantă la nimic în jurul său sau le vede pe toate sub un val de tristeţe, pentru că nu mai vede decât pe cel ce e totuşi la distanţă şi care sigur ar putea da lumină celor din jurul său.
Dorul descoperă taina negrăită a persoanei dorite. Dorul e o tensiune a fiinţei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potenţată faţă de forţa atractivă a altei persoane, faţă de căldura ei, care te scoate din atmosfera de gheaţă a singurătăţii, în dor te descoperi fără să te realizezi. În el, aştepţi prezenţa persoanei dorite ca să te realizezi.
Dorul te cheamă lângă ea. Prin dor trăieşti necesitatea ca comuniunea de mai înainte să se actualizeze din nou, în mod deplin, prin prezenţa persoanei dorite lângă tine. Simţi necesitatea să ai căldura ei lângă tine şi nu numai de la distanţă, ca o dovadă sau ca un semn văzut al iubirii ei. În dor te duci cu gândul şi cu simţirea lângă persoana iubită. Dar, în acelaşi timp, în dor manifeşti trebuinţa ca să te duci în carne şi oase la ea şi ea să vină la tine în carne şi oase.
În dor, o persoană trăieşte valoarea eternă a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a încetat să existe cu totul.”

Gura lumii …..

petronela17 — Fri, 23 Dec 2011 08:17:34 +0000

Sunt doar un om! Unul ce nu și dorește decât o nouă viață într o altă lume, o lume diferită de cea a zilelor noastre! Din păcate oricât aș fi de liniștita și împăcata nu pot închide ochii la circul zilelor de acum fără a încerca să reașez măcar o cărămidă pe fundația normalității. M-am săturat să văd în fiecare zi hăul infinit în care ne scufundăm sufletele și viața fără a mișca un singur deget! Oricât i-am acuza pe ceilalți de mersul dezastruos al lucrurilor ne complacem în această stare de adormire, de nepăsare! Am învățat doar să criticăm, să visăm lucruri materiale dobândite fără pic de muncă, încercăm să ne mințim unii pe alții și răspândim în jurul nostru doar întuneric și răutate. Refuz să mă integrez în mlaștina zilelor de acum pentru că m-am născut cu un anumit scop, am primit un suflet și un trup și nu aș putea să mi plec fruntea în lacul acesta plin de noroi și indiferență. Viața mea nu va fi condusă de absolut nimeni,decat de tine.si doar la final voi da socoteală pentru greșelile pe care le am făcut. Sunt vremuri în care încercăm să mimăm perfecțiunea, vremurile în care fugim cu oroare de lucrurile frumoase. Vreau o lume nouă, una în care doar căldura sufletului să conteze, una în care interesele își pierd importanța. În ultimul timp nu mi doresc iertare si o sansa, am încetat să visez, mi am pierdut mii de vise încercând să schimb ceva. Mi-am hrănit sufletul cu dragostea dăruită de sus și am încercat să construiesc un alt univers, dar speriata de cruntul deznodământ am încercat să mi schimb percepția despre lumea exterioară. Încerc de atâta vreme să topesc gheața din sufletele celor din jur, să alung întunericul din privirea voastră, dar din păcate nu reușesc decât să sting micuța viata din interiorul meu. Mi-am pierdut treptat încrederea, m-am săturat de vorbele frumoase, de promisiunile deșarte, iar marele parodox al zilelor noastre ar fi acela că deși toți dăm naștere unor idei mărețe,lumea se îndreaptă nepăsătoare tot spre aceeași prăpastie. Suntem bolnavi de putere, de atenție, de invidie și întotdeauna așteptăm să primim totul fără a da nimic în schimb. Depinde doar de voi dacă doriți să schimbați ceva și nu să vă petreceți tot restul vieții interesandu-va de vietile altora. Vorbele rămân tot vorbe, faptele tot fapte. Dacă aș spune adevărul probabil aș căpăta doar răutatea celor din jur,.Așadar am ales să tac, primind doar indiferența voastră fiindcă nu aș putea să fiu niciodată falsa și să remodelez adevărul în funcție de interesele celor din jur!

Impactul cu realitatea

petronela17 — Fri, 23 Dec 2011 08:07:47 +0000

“Într o lume erodată de valurile efemerității, fără suflare și speranță ne am făurit propriul joc. Am început încă de mici, atunci când nevoiți să părăsim raiul am pășit pentru prima oară pe tărâmul păcatelor și al morții. Am renunțat la nemurire și am plecat spre Pământ cu oarecare teamă și cu speranța că vom reuși ca după mulți ani să putem atinge din nou perfecțiunea. Impactul cu realitatea a fost nimicitor. Am pășit pe tărâmul bolilor, al durerii, al deznădejdii și mai ales al universului în care binele nu reușește să alunge măcar o mică o părticică din imperiul întunericului. Ne-a fost încredințat fiecăruia câte un trup și o mică bucățică ruptă din rai închisă într o cutiuță îngropată în adâncul sufletului. Întorcând pentru ultima dată capul spre paradis am plecat cu oarecare teamă spre tărâmul oamenilor. Trecând granița am dat suflare vieții. Amintirile ne au părăsit, iar din grandoarea și nemurirea de altădată a sufletului ne am transformat într un firav trupșor, neavând decât o mică rază din iubirea Creatorului. Am tras adânc aer în piept, neștiind spre ce meleaguri se va îndrepta destinul nostru. Treptat am învățaț că sunetele fără noimă au un înțeles anume și am încercat să copiem totul. Trecând de la primul cuvânt la primul pas am realizat că străinii din jurul nostru sunt oamenii ce vor avea grijă de noi până vom reuși să ne desprindem aripile din lanțurile copilăriei. Ne-au dăruit toate dragostea lor, ajutându-ne să spulberăm dificultățile acestei noi lumi. De atunci au trecut mulți ani, iar noi mânați de dorința de afirmare am renunțat mult prea ușor la copilărie. Însă din păcate am realizat doar o copie a unui om, ne am transformat viața într un joc, un joc plin de minciuni și răutate. Oare când am uitat să trăim? Dezamăgiți de miile de nerealizări ne am creat propriul nostru univers, unul în care am încercat să omorâm singurătătea, să ne uităm adevăratele scopuri și să trăim doar din lucrurile oferite de acest tărâm al morții și al neîmplinirii. Însă vraja acestui univers artificial va dispărea în clipa când viața își va lua zborul pentru întotdeauna. Iar atunci omul sugrumat de teamă și încolțit de soldații întunericului își va da seama că nu a avut o viață în adevăratul sens al cuvântului, ci doar o simplă imitație. Atunci va fi prea târziu să ceri iertare, să spui adevărul, să încerci să schimbi măcar un lucru minor și vei pleca de pe acest tărâm cu inima plină de regret și dezamăgire. Iubirea izvorăște doar din puritatea sufletului și a inimii și nu din egoismul și dorința noastră acerbă de a poseda viața unui om. A iubi înseamnă a dărui totul fără a primi nimic în schimb. A iubi înseamnă a fi alături de o persoană pentru întotdeauna și mai ales în momentele dificile. A iubi cu adevărat înseamnă a fi dispus ca în orice clipă să ți sacrifici viața pentru binele persoanei îndrăgite. Restul, dezamăgirea, frustarea, ura izvorâte din refuzul celor pe care îi iubești vor fi doar doar suflarea rece a răului ce crește și ți înrobește sufletul. Așadar noi nu iubim, ci din păcate doar mimăm un joc al iubirii. Nu știm decât să pronunțăm cuvinte fără rost, să promitem și în final să nu ne respectăm propriile afirmații. Pentru a spune te iubesc ar trebui ca fiecare dintre noi să și câștige dreptul acesta prin luptă,sacrificii, credință și onoare. În cazul iubirii nu vor exista vreodată grade de comparație, iar a fi cu cineva doar pentru a înlătura singurătatea nu ți va aduce decât tristețe și în final doar izolare și mânie.Alungă nepăsarea, invidia din interiorul tău și încearcă ca în fiecare zi să plantezi o mică floare, iar peste ani sufletul tău nu va fi un deșert în care vântul singurătății va fi singurul tău amic, ci o grădină plină de viață, bucurie și împlinire.”

Setea de iubire

petronela17 — Thu, 17 Nov 2011 23:36:01 +0000

Ce faci cand ti-e sete ? Bei apa .Ce simti dupa ce o bei ? O stare de bine ,de suficienta , de satisfactie chiar. “Ahhhh ce sete mi-a fost !” te auzi spunand cateodata in urma paharului golit dintr-o rasuflare . Ce faci insa cand ti-e dor sa iubesti si sa fii iubita ?N-aud raspunsul , aud un oftat .Astepti ?Ce astepti ?Sa vina cineva sa-ti ofere iubire ?Sa iti mangaie obrajii , sa te ia de mana sau sa te stranga in brate ? Sa-ti spuna ca esti frumoasa si ca se simte minunat in prezenta ta ?Vrei confirmari ca tu poti fii iubita .Vrei confirmari ca tu meriti sa fii iubita . Vrei confirmari ca tu trebuie sa fii iubita .Un pahar cu apa iti poate da oricine , dar iubire ?Ai iesit dintr-o relatie pentru ca s-a pierdut iubirea din ea .Din vina lui , din vina ta , aproape ca nici nu mai conteaza .Unde nu mai e iubire nu mai e , si gata .Te apuca deznadejdea ca trebuie sa o iei iar de la capat .Iti schimbi reperele si iti zici ca de data asta vei alege mai bine .Dar oare poti alege in iubire ? Cate calcule iti faci cand te indragostesti ?Dar inainte ?Apoi , ai ocazii in care vezi ca lista ta de criterii “de indragosteala ” e cam lunga si barbati care sa intruneasca toate aceste criterii nu prea sunt. Ce-i de facut ?Renunti la criterii ?Renunti la iubire ? La ce vei renunta ?Tu vrei sa fii iubita , asta e nevoia ta principala , te sufoci in propriile temeri cand nu esti iubita , si-ai vrea sa vina el sa ti le spulbere ! Sa-ti adune el din suflet toate grijile , si sa le transforme in lucruri placute , usor de facut ,dulci .Dar unde e el ? Dar cine e el ? Si de ce nu mai vine odata? De ce intarzie ?Iar iti pleci capul in maini si te intebi : ” Unde e iubirea mea ?” Nu te descuraja , o sa apara .Ingaduie-l in gandul tau mai intai ,si apoi va veni.Nu fi nici disperata pentru ca atunci vei strica totul , va veni un altul , oricare , nu cel care te va iubi. Iubirea e o chestiune ciclica . Ea vine , pleaca si uneori se transforma in alte sentimente pozitive si durabile cum ar fi respectul .Tu vrei iubire autentica , cu fluturasi in stomac , cu fiori in tot corpul , asta vrei ! Ti-e sete de iubire . Caut-o , asa cum cauti sursa de apa cand fiziologic ti-e sete . Arata-te lumii tu asa cum esti , cu nevoia ta de iubire , nu te ascunde , nu te inchide in tine !Cine va trebui sa te vada, te va vedea , si in cele din urma vei primi ceea ce-ti doresti , ai nevoie si meriti.Am vrut sa te rog doar sa ai rabdare si incredere in tine .Am vrut sa stii ca iubirea exista , dar trece .Stiu ca dupa ce trece te cuprinde teama , dar si teama trece .Si vine iar iubirea ! Asa sa stii ! Tu esti cea care generezi iubirea pentru tine . Tu esti si vei fi iubita pentru ceea ce emani cu prezenta ta , cu sufletul tau , cu privirea si daruirea ta !Tu nu esti iubita pentru ceea ce genereaza partenerul , iubitul tau , ci numai si numai pentru ceea ce esti tu ! Iar tu esti : minunata , frumoasa , dulce si PUTERNICA !Cineva te va iubi din nou ! Asa-i ca n-ai fost iubita doar o singura data ?

Iluzia

petronela17 — Thu, 17 Nov 2011 22:17:02 +0000

Ai uitat sa gandesti.In loc sa gandesti tu, sa gandesti ce vrei, te lasi gandit de ganduri’. Trebuie sa recunosc ca m-a pus de nenumarate ori pe ganduri acest termen ILUZIE .

Iluzia este decalajul dintre minte umana si ‘realitate’.Toate creatiile mintii sunt iluzii. Gandurile sunt niste pulsiune spatio-temporale . Adevarul este dincolo de ganduri, deci dincolo de iluzie. Din perspectiva umana tot ce nu poate fi perceput si gandit nu exista. Tot ce nu poate fi ‘atins’, impregnat uman, nu exista.

A nu putea gandi ce vrem noi inseamna a nu putea fi liberi in totalitate; si sa nu uitam ca libertatea este una din cele mai valoroase si mai apreciate idei ale gandirii. Se ridica astfel o intrebare:exista ganduri libere sau, mai bine zis, putem avea ganduri independente? Tot ce gandim noi, e conditionat. Gandim in functie de conjuncturi, in functie de locul unde ne aflam sau de persoanele ce sunt in jurul nostru, gandim si vorbim in functie de interese aleatorii, gandim intr-un fel sau altul ca sa epatam, ca sa uluim, sa starnim admiratie, sa ne eschivam …..

Gandurile sunt niste iluzii si realitatea adevarata se afla dincolo de ganduri…Iluzia se maximilizeaza atat de mult pe rolul ratiunii incat se pierde din vedere esentialul. Gandurile sunt pulsiuni spontane, adeseori haotice ce apar din inconstient. Morala nu este decat o incercare esuata de a organiza acest haos al gandurilor.

Este infiorator cat de mult depindem de ganduri…

‘Orice gand este o bunavointa dispretuitoare fata de viata. Cand stii ce este viata sau moartea cine te-ar putea convinge ca ele merita sacrificiul?Eroismul este o afirmatie absoluta, construita pe o negatie a individualitatii’.

Expresia ‘a fi macinat de ganduri’ este cat se poate de relevanta. Esti trist, dezamagit si singur si te lasi macinat de ganduri. iluziile ,,,adevaratii dusmani ai ascetilor de pretutindeni, . Daca am fi putin mai atenti la gandurile noastre, daca am stii cat de periculoase sunt gandurile noastre (cel putin unele din ele) am fi mai castigati. Ar trebui sa fim mai atenti la ce gandim, ce iubim, ce speram si ce visam, caci totul ne afecteaza, totul are un efect, totul este susceptibil de a se intoarce impotriva noastra si nimic nu se pierde fara a lasa urme, umbre. Aceasta nu este o conceptie paranoica sau exagerat de prudenta, insa este tragic a stii ca viata ta de acum este cum este pentru ca,…..candva ai visat, ai iubit sau ai gandim un anume lucru. Sunt lucruri ce de multe ori nu le acordam importanta, dar care distrug si implinesc destine. Ceea ce ai gandit in trecut, ceea ce ai iubit candva te afecteaza si acum, te face sa fii ceea ce esti in prezent. Multe drame s-ar rezolva daca s-ar cunoaste mecanismul prin care trecutul inca ne bantuie prezentul.Fantoma unui gand, unei iubiri pierdute in adolescenta, in tinerete ne umbreste si acum cararile destinului doar pentru ca nu suntem in stare sa ii descifram semnificatia. Greselile trecutului lucreaza inca in noi in masura in care nu le-am ispasit, nu le-am rezolvat si nu ne-am asumat cu barbatie toate consecintele.

Ai gresit!? atunci fii barbat si asuma-ti in totalitate, in mod creator si optimist conditia rezultata din acele greseli.

Nimeni nu poate avea pila la viata, nimeni nu se poate eschiva de la trecut, de la ganduri. Ne dobandim puterea, barbatia doar in masura in care greselile trecutului lucreaza in interesul nostru. Viata este o putere, asadar foloseste-te de ea pentru a te implini pe tine. Cu cat esti mai puternic cu atat poti ajuta mai mult pe ceilalti, cu atat esti mai altruist; aceasta mi se pare a fi cea mai importanta justificare a egoismului..Descoperim aici un aparent paradox:egoismul este puterea altruismului; pentru a putea fi altruist trebuie sa fi apt de a fi egoist. A fi egoist nu este un lucru simplu si la indemana oricui.In fiecare zi, majoritatea dintre noi, facem mici si inutile gesturi si acte ce ne stirbesc din putere si din respectul de sine..